“Esti ceea ce mananci” spune Ayurveda, o veche filozofie indiana. In acelasi sens, faimosul gastronom de origine franceza din secolul al 19-lea, Jean Anthelme Brillat-Savarin a lansat dictonul “Spune-mi ce mananci ca sa-ti spun cine esti”. Felul alimentatiei noastre spune foarte multe lucruri despre locul in care traim, despre traditii, economie, starea mediului inconjurator, statutul social, gradul de civilizatie, etc. Mai mult decat atat, starea emotionala este un factor determinant pentru tipul de alimente pe care il alegem, emotiile negative impingandu-ne sa ne invingem angoasele cu o cutie cu inghetata sau un baton cu ciocolata.
   Organismul uman poseda o inteligenta nativa, o cunoasterea ancestrala a ceea ce ne face bine sau rau si teoretic, ar trebui ascultat si respectat. In ceea ce priveste alimentatia, modul in care ne vorbeste este reprezentat de “pofte”. “As manca niste branza” este felul in care ne spune ca ii lipseste calciul, “Ce pofta mi-e de niste ficatei prajiti” este traducerea nevoii de fier de exemplu, si asa mai departe. Copiii carora le lipseste calciul, mananca varul de pe pereti (care contine acest oligoelement) iar o lipsa majora de minerale ii determina pe altii sa manance pamant. Ciocolata elibereaza serotonina, un antidepresiv natural la care apelam instinctiv cand “ne paste o depresie”. Din pacate insa, gusturile noastre au fost “pervertite” si nu mai putem avea incredere suta la suta in ele. Pentru a incepe sa comunicam din nou cu organismul nostru, trebuie sa intelegem cateva lucruri in ceea ce priveste modul in care functioneaza acesta.
   Aspectul calitativ al alimentatiei noastre este cel putin tot la fel de important pentru mentinerea greutatii corporale ca si aspectul cantitativ, pe care de multe ori il determina. O alimentatie neechilibrata produce un aport crescut de calorii datorita unui mecanism fiziologic pe care il vom aborda in paragraful urmator.
Desi are o capacitate uluitoare de a sintetiza mii de substante, organismul uman este dependent de aportul extern al compusilor de baza din care sa creeze toate moleculele de care are nevoie, precum si de “combustibilul” din care isi obtine energia necesara sustinerii tuturor proceselor ce au loc in interiorul sau, procese a caror menire este de a permite supravietuirea si activitatile noastre zilnice. Alimentele, in principiu, contin urmatoarele substante:
 - substante energetice, reprezentate de glucide, lipide si proteine, prin metabolizarea carora se obtine energie
 - alte substante, fara rol energetic propriu-zis, reprezentate de vitamine, minerale, fibre celulozice si apa, indispensabile insa functionarii normale a acestuia.
Cantitatea de tesut adipos din organism este rezultatul diferentei dintre aportul de molecule energetice in organism si consumurile energetice ale organismului. Chiar daca aportul energetic este suficient, lipsa unei vitamine, a unui mineral sau a unui aminoacid esential se repercuteaza negativ asupra bunei functionari a organismului, motiv pentru care acesta trebuie sa ia masuri pentru a remedia deficienta. Modul in care organismul ne determina sa-i dam ceea ce are nevoie este, dupa cum am spus, pofta. Este adevarat insa ca, mancand cascaval, aducem in afara calciului si calorii care, foarte probabil nu-i erau necesare organismului, calorii care se depun sub forma de rezerve adipoase. O cana de lapte rezolva deficienta fara surplus de calorii.
    De ce nu avem chef de lapte atunci, in loc cascaval?  Pentru ca organismul nostru a fost creat acum mii de ani si facut sa functioneze pentru acele timpuri. In vremurile ancestrale, accesul nostru la hrana era limitat. Nu aveam la dispozitie mancare in supermarket, trebuia sa o vanam, sa o culgem si mai ales sa o gasim. Era normal ca substantele foarte incarcate caloric sa fie foarte placute noua pentru a ne motiva efortul de a le procura. In acest fel, substantele foarte dulci (mierea, zaharul etc), grasimile ( uleiul, untul etc) ne atrag instinctiv. Din nefericire insa, schimbarea radicala a modului nostru de trai in ultimele sute de ani nu poate fi sustinuta in acelasi ritm de adaptarea organismului la noul mod de alimentatie, aceste modificari in functionarea organismului necesitand mii de ani pentru a se realiza.
    Pe de alta parte, prelucrarea actuala alimentelor le modifica foarte mult proprietatile, in sensul cresterii continutului caloric. Painea de exemplu, daca este facuta din faina alba are un continut caloric mai mare decat cea facuta din faina neagra care contine si tarate. O prajitura are un continut caloric mai mare decat al tuturor alimentelor pe care omul inceputului de mileniu il consuma la o masa.
    De ce nu ne oprim din mancat in momentul in care organismul si-a luat cantitatea de calorii necesara? Sunt mai multe motive, de exemplu pentru ca centrul satietatii are nevoie de 20 de minute de la inceputul digestiei pentru a fi stimulat. Cam de atata timp aveam nevoie sa mancam (pe vremuri) pantru a obtine aportul optim de calorii. Concentararea calorica a alimentelor a scazut foarte mult timpul de mestecare al alimentelor - ce repede aluneca pe gat o prajitura sau o ciocolata si ce mult timp dureaza sa mancam o salata de castraveti care are poate a suta parte din caloriile prajiturii! Pe de alta parte, prelucrarea actuala a alimentelor a schimbat nu numai concentratia calorica a alimentelor dar si alte proprietati ale acestora, cu impact negativ asupra metabolismului si poftelor noastre cum ar fi indicele glicemic, contintul de fibre celulozice etc, la care ne vom referi insa in articole separate. 
    Cheltuielile energetice ale omului contemporan sunt mult sub nivelul celui antic. Activitatile fizice zilnice sunt reduse la maxim: mergem cu masina, autobuzul, avionul, nu mai vanam ci luam de la magazin, agricultura se face mecanizat in mare parte etc. In afara activitatii fizice, un alt important proces consumator de energie al organismului a fost scazut la minim: mentinerea temperaturii corporale. Termoliza (mentinerea temperaturii prin cedarea de caldura, vara) ca si termogeneza (mentinerea temperaturii prin producerea de caldura), sunt procese care se desfasoara cu consum de energie, consum ce amplifica cheltuielile energetice ale omului care locuia in pesteri sau in case neincalzite si neizolate. Astazi iarna avem incalzire in case, la servici, in masini etc iar vara, aer conditionat. Nu mai cheltuim prea mult cu adaptarea la ambient, am adaptat ambientul la noi, lucru foarte placut dar cu repercusiuni asupra balantei energetice a organismului. Scaderea necesarului caloric, atat de drastica datorita progresului economic, nu a fost acompaniata de modificarea in timp real a mecanismelor fiziologice implicate in regalarea aportului caloric.
    In consecinta, obezitatea este o consecinta a fireasca a “civilizatiei”, iar invingerea acesteia necesita un efort constient al omului zilelor noastre care incepe cu  informarea sa asupra pricipiilor alimentatiei corecte actuale. Schimbarea obiceiurilor alimentare, deoarece trebuie facuta impotriva instinctelor noastre ancestrale, este grea si frustranta. Solutia este “antrenarea gusturilor”, facuta cu consecventa, exact ca un antrenament fizic. Pricipiile acestui “antrenament” vor fi expuse in urmatoarele articole.

Dr.Adela Apostol Caramoci
Medic primar Medicina Sportiva
Asistent universitar UMF “Carol Davila”
Competenta in homeopatie
adelaapostol.blogspot.com