Selectia sau “identificarea talentelor” este un proces organizat si repetat de depistare timpurie a disponibilitatii innascute pentru practicarea si specializarea  ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva. Pentru fiecare proba sportiva s-a descris un “model ideal al performer-ului”. Acesta se numeste “biotip constitutional” si este caracterizat de anumite calitati motrice, fizice si comportamentale specifice. Selectia utilizeaza un sistem complex de criterii pentru identificarea subiectilor care se apropie cel mai mult de acest model ideal.
Selectia medico-sportiva foloseste criterii si indici medico-sportivi pentru alegerea celor mai talentati si mai apti subiecti care, in urma unui program de antrenament stiintific sa obtina maximum de performanta.

Criteriile utilizate in selectia medico-sportiva sunt:

1.criteriul sanogenetic (starea de sanatate). Este un criteriu esential in selectie, doar un organism perfect sanatos avand sanse reale de obtinere a performantei sportive. Performanta sportiva presupunerea atingerea si chiar depasirea limitelor fiziologice ale organismului. Participarea la sedinte zilnice de antrenament si la competitii reprezinta un stres fizic si psihic important caruia sportivul ii poate face fata doar daca are o stare de sanatate foarte buna. Boala reprezinta un stres suplimentar care impiedica performanta sportiva.

2.criteriul genetic. Consta in identificarea sexului genetic al sportivului, sexul genetic nefiind obligatoriu si cel somatic. Sexul genetic este determinat de prezenta sau absenta cromozomului Y in perechea de cromozomi sexuali astfel: embrionul a carui pereche de cromozomi sexuali este XX este femnin, embrionul masculin fiind caracterizat de perechea XY. Teoretic, prezenta cromozomului Y face ca din creasta sexuala a embrionului sa se secrete testosteron catre sfarsitul primului trimestru al vietii intrauterine care va detemina masculinizarea somatica a embrionului. Daca din diferite motive aceasta secretie testosteronica nu se produce, embrionul respectiv, desi masculin din punct de vedere genetic, se va dezvolta catre genul feminin (de unde si expresia” femeia este regula, barbatul este exceptia”!!!). Desi ca aspect un organism poate sa prezinte toate aspectele sexuale feminine, atat pe cele principale cat si pe cele secundare, el poate fi din punct de vedere genetic masculin, cu repercusiuni asupra calitatilor fizice ale persoanei respective. Testul Barr identifica sexul genetic al sportivului.

3.criteriul somatic. Antropometria sportiva urmareste masurarea anumitor segmente ale organismului  (diametre, perimetre, statura, inaltime etc). Indicii furnizati de antropometria sportiva sunt deosebit de importanti pentru selectia acelor organisme care se suprapun cel mai bine peste biotipul constitutional ideal al performer-ului in ramura sportiva respectiva. De exemplu, un halterofil este avantajat de un centru de greutate situat cat mai jos deoarece ii permite o stabilitate crescuta motiv pentru care, in aceasta proba sportiva vor fi alesi sportivii care au membrele inferioare scurte. Membrele superioare scurte permit o “cursa” mai scurta de ridicare a halterei pe cand membrele superioare lungi sunt preferate in sporturi ca inotul, tenisul de camp, polo etc. Inaltimea este un criteriu extrem de important in anumite sporturi (baschet, volei) iar greutatea reprezinta in box baza impartirii in categorii competitionale. Chiar in cadrul aceluiasi sport, diferitele pozitii pe teren necesita caracteristici somatice specifice: pivotul la baschet poate avea o statura mai mica, portarul din fotbal este bine sa fie cat mai inalt etc.

4.criteriul functional si al capacitatii de efort. Tipul de efort implicat este diferit in functie de fiecare sport in parte. Astfel, caracteristici biomotrice de tipul fortei, vitezei, exploziei se bazeaza pe eforturi de tip anaerob pe cand anduranta este sustinuta de mecanisme aerobe. Cele doua tipuri de efort depind de compozitia fibrelor musculare: fibrele albe sunt specializate pentru eforturi anaerobe pe cand cele rosii, denumite si fibre lente, sunt mult mai bine echipate cu enzimele carateristice metabolismului aerob. Proportia acestor fibre poate fi modificata prin antrenament dar are in mare parte determinanta genetica. Pentru probele de fond si semifond vor fi selectionati sportivi cu o buna capacitate aeroba de efort dar vom prefera proportii crescute de fibre musculare rapide si capacitate anaeroba buna pentru sprinteuri, aruncatori, saritori etc.
5.criteriul neuro-psihic. Criteriul neuro-psihic este din ce in ce mai atent folosit in zilele noastre in procesul de selectie. Se cunosc multe cazuri in care succesul unui sportiv nu s-a bazat pe calitati fizice exceptionale ci pe o componenta psihica si motivationala deosebita. Capacitatea de concentrare, rezistenta la stress si la monotonie, atentia distributiva etc sunt cativa dintre indicatorii psihologici investigati pentru selectia sportiva. Foarte importante pentru toate grupele de sporturi, abilitatile psihologice sunt esentiale pentru obtinerea performantei in anumite probe sportive (auto, moto, pilotii de la bob, tir etc) Identificarea, cuantificarea si implementarea atributelor psihologice in decizia selectionarii au un impact deosebit asupra obtinerii succesului in sport.

6.criteriul biochimic. Anumiti parametrii biochimici favorizeaza performanta sportiva. Amintim aici doar hemoglobina saguina, un factor de crestere al capacitatii aerobe de efort sau efectele anabolice proteice ale hormonului somatotrop hipofizar.

 Procesul de selectie se desfasoara in etape care utilizeaza doar o parte dintre criteriile enumerate. Astfel, selectia primara, care are loc in copilarie, urmareste numai criteriul sanogenetic, pe cel somatic si pe cel genetic. Organismele copiilor sunt in continua transformare motiv pentru care identificarea talentelor la aceasta varsta nu reprezinta o garantie a succesului deoarece sunt prea multe variabile asociate cu cresterea si maturizarea.  Este in schimb posibila elaborarea unei “prognoze de crestere” care, pe baza inaltimii actuale ale copilului dar si a caracteristicilor ereditare ale parintilor poate prognoza cu o marja de eroare acceptabila, inaltimea maxima la care poate ajunge la maturitate copilul respectiv. Remarcam insa ca si in acest caz exista factori care pot interveni asupra cartilajelor de crestere si care pot modifica astfel prognoza de crestere: sexualizarea precoce, stresul psihologic, alimentatie incorecta, exercitiile cu incarcatura. Capacitatea de efort este dependenta de echipamentul enzimatic al fibrelor musculare care se maturizeaza dupa varsta de 15 ani, motiv pentru care investigarea capacitatii de efort la copii nu se justifica. Se prefera teste functionale de tipul probei Ruffier, probei Schellong etc.
 Selectia secundara se aplica celor care au practicat deja sportul de cativa ani si reprezinta cea mai importanta etapa a procesului de selectie. Scopul sau este identificarea “micromodelului biologic” specific probei sportive respective. Este adevarata selectie pentru performanta si din acest motiv trebuie sa fie drastica si sa cuprinda toate criteriile de selectie enumerate. Implicarea in sportul de performanta este o optiune cu consecinte deosebite asupra vietii sportivului respectiv. Chiar si din punct de vedere financiar, selectia secundara poate scuti statul sau pe sportiv de la o investitie neprofitabila pe termen lung. Din aceste considerente o toleranta prea mare in acest moment nu poate fi decat nociva. Desigur, exista calitati imposibil de cuantificat (ceea ce numim “talent”) care pot compensa mici incalcari ale standardelor de selectie dar sportivul trebuie constientizat despre riscul pe care si-l asuma.  In cazurile in care sportivul isi doreste o cariera in sport dar calitatile sale nu il califica pentru sportul practicat, i se vor recomanda alte sporturi cu cerinte mai apropiate de cele pe care le poseda (reorientarea medico-sportiva).
 Selectia tertiara se aplica in general echipelor nationale si olimpice si urmareste “macromodelul biologic”. In principiu, performanta obtinuta deja pana la acel moment il califica pe sportiv. In cazul competitiilor desfasurate in conditii deosebite de mediu este de preferat cooptarea sportivului cu o biologie mai buna celui cu performante ceva mai bune dar cu sechele posttraumatice sau alte probleme.
Succesul sau esecul procesului de identificare a talentelor depinde de capacitatea de a cuantifica si a suprapune calitatile sportivului  peste cerintele sportului respectiv.
 

Dr.Adela Apostol Caramoci
Medic primar Medicina Sportiva
Asistent universitar UMF “Carol Davila”
Competenta in homeopatie
adelaapostol.blogspot.com