Au trecut mai mult
de 25 de ani de cand Matwejew, L.P. (1973,1981,1983) a creat baza
stiintifica a periodizarii in sport. Periodizarea poate fi definita ca
necesitatea organizarii in timp a antrenamentului sportiv astfel incat,
la momentul competitiei, sportivul sa atinga forma sportiva maxima.
In
crearea unui “orar” al programului de antrenament,
trebuie sa tinem cont de patru factori importanti:
1.pozitia principalelor
competitii (calendarul competitional)
2.ritmul biologic al
organismului
3.dinamica adaptarii la efort
4.structura
evenimentului
1. CALENDARUL
COMPETITIONAL
al unui sportiv actioneaza ca un factor determinant pentru structurarea
unui program de antrenament. Organizarea antrenamentului sportiv
trebuie sa urmareasca atingerea formei sportive maxime la momentul
competitiei sportive care reprezinta obiectivul principal al
sportivului.
2.
RITMUL BIOLOGIC AL ORGANISMULUI. (Halberg and Aschoff 1965 - 2003). Expunerea
unui organism la actiunea unui stimul cum este efortul fizic, daca nu
se face in concordanta cu ritmurile fiziologice ale acestuia este
contraproductiva.
Ritmul circadian este cel care
influenteaza antrenamentele zilnice. Este compus dintr-un ritm de 24 de
ore care se suprapune peste secvente de activitate care alternaza cu
perioade scurte de refacere. Fazele de activitate, numite si ergotrope,
cu durata de 90-100 de minute, sunt urmate de faze de refacere,
trofotrope, cu durata de 10 pana la 30 de minute. Suprapunerea ritmului
circadian peste secventa ciclurilor activitate-refacere,
creaza un ritm zilnic compus din:
- orele
6:00-08:00 cresterea activitatii
- orele 8:00-12:30
nivel inalt de activitate si nivel scazut al sensibilitatii
- orele
12:30-13:30 repaus (timp natural de somn)
- orele
13:30-19:00 nivel inalt de activitate si nivel scazut al sensibilitatii
- orele
19:00-22:00 scaderea activitatii
- orele 22:00-01:00
somn non REM, refacere fizica
- orele 01:00-07:00
somn REM , refacere mental-emotionala
3.
DINAMICA ADAPTARIIPeriodizarea
unui program de antrenament este esentiala pentru atingerea formei
sportive chiar in momentul competitional. Cunosterea unor principii
privitoare la modul in care se produce adaptarea organismului la efort
permite crearea unui program optim de antrenament.
- La
inceputul procesului de pregatire fizica generala nu e indicat sa se
foloseasca intensitati crescute doarece cresterea capacitatii anaerobe
va fi doar temporara iar imbunatatirea prematura a vitezei se poate
reflecta intr-o influenta negativa asupra intregului proces de
antrenament. Intensitatea efortului din antrenamente trebuie crescuta
gradual, pe masura ce sportivul se apropie de obiectivul sau. In acest
fel, antrenamentele incep cu o intensitate sub nivelul pragului
aerob-anaerob, urmand ca incarcatura acestora sa creasca progresiv.
-
Antrenamentele de crestere a capacitatii aerobe de efort determina o
scadere temporara a parametrilor de viteza. Din acest motiv, este
indicat ca antrenamentele de pregatire fizica aeroba sa le preceada pe
cele crestere a vitezei si pe cele tehnico-tactice.
- In
afara de volumul si intesitatea efortului, un alt parametru cu impact
asupra rezultatelor antrenamentului sportiv il reprezinta calitatea
acestuia. Cand exercitiile folosite presupun incarcari ale organismului
pe mai multe directii, rezultatul este modest daca nu chiar negativ. Pe
de alta parte, conform principiului super-compensatiei, stresul
exercitat produce o adaptare in perioada de pauza ce urmeaza acestuia.
Antrenarea unidirectionala permite instalarea supra-compensarii in
structurile solicitate anterior, in timp ce solicitarea actuala se
adreseaza altei structuri asupra careia poate avea impact maxim.