CREAREA PROGRAMULUI DE ANTRENAMENT PENTRU SPORTIVII DE PERFORMANTA

Au trecut mai mult de 25 de ani de cand Matwejew, L.P. (1973,1981,1983) a creat baza stiintifica a periodizarii in sport. Periodizarea poate fi definita ca necesitatea organizarii in timp a antrenamentului sportiv astfel incat, la momentul competitiei, sportivul sa atinga forma sportiva maxima.

In crearea unui “orar” al programului de antrenament, trebuie sa tinem cont de patru factori importanti:

1.pozitia principalelor competitii (calendarul competitional)
2.ritmul biologic al organismului
3.dinamica adaptarii la efort
4.structura evenimentului

1. CALENDARUL COMPETITIONAL al unui sportiv actioneaza ca un factor determinant pentru structurarea unui program de antrenament. Organizarea antrenamentului sportiv trebuie sa urmareasca atingerea formei sportive maxime la momentul competitiei sportive care reprezinta obiectivul principal al sportivului.

2. RITMUL BIOLOGIC AL ORGANISMULUI. (Halberg and Aschoff 1965 - 2003).
Expunerea unui organism la actiunea unui stimul cum este efortul fizic, daca nu se face in concordanta cu ritmurile fiziologice ale acestuia este contraproductiva.
Ritmul circadian este cel care influenteaza antrenamentele zilnice. Este compus dintr-un ritm de 24 de ore care se suprapune peste secvente de activitate care alternaza cu perioade scurte de refacere. Fazele de activitate, numite si ergotrope, cu durata de 90-100 de minute, sunt urmate de faze de refacere, trofotrope, cu durata de 10 pana la 30 de minute. Suprapunerea ritmului circadian peste secventa ciclurilor activitate-refacere, creaza un ritm zilnic compus din:

orele 6:00-08:00 cresterea activitatii
orele 8:00-12:30 nivel inalt de activitate si nivel scazut al sensibilitatii
orele 12:30-13:30 repaus (timp natural de somn)
orele 13:30-19:00 nivel inalt de activitate si nivel scazut al sensibilitatii
orele 19:00-22:00 scaderea activitatii
orele 22:00-01:00 somn non REM, refacere fizica
orele 01:00-07:00 somn REM , refacere mental-emotionala

3. DINAMICA ADAPTARII
Periodizarea unui program de antrenament este esentiala pentru atingerea formei sportive chiar in momentul competitional. Cunosterea unor principii privitoare la modul in care se produce adaptarea organismului la efort permite crearea unui program optim de antrenament.
- La inceputul procesului de pregatire fizica generala nu e indicat sa se foloseasca intensitati crescute doarece cresterea capacitatii anaerobe va fi doar temporara iar imbunatatirea prematura a vitezei se poate reflecta intr-o influenta negativa asupra intregului proces de antrenament. Intensitatea efortului din antrenamente trebuie crescuta gradual, pe masura ce sportivul se apropie de obiectivul sau. In acest fel, antrenamentele incep cu o intensitate sub nivelul pragului aerob-anaerob, urmand ca incarcatura acestora sa creasca progresiv.
- Antrenamentele de crestere a capacitatii aerobe de efort determina o scadere temporara a parametrilor de viteza. Din acest motiv, este indicat ca antrenamentele de pregatire fizica aeroba sa le preceada pe cele crestere a vitezei si pe cele tehnico-tactice.
- In afara de volumul si intesitatea efortului, un alt parametru cu impact asupra rezultatelor antrenamentului sportiv il reprezinta calitatea acestuia. Cand exercitiile folosite presupun incarcari ale organismului pe mai multe directii, rezultatul este modest daca nu chiar negativ. Pe de alta parte, conform principiului super-compensatiei, stresul exercitat produce o adaptare in perioada de pauza ce urmeaza acestuia. Antrenarea unidirectionala permite instalarea supra-compensarii in structurile solicitate anterior, in timp ce solicitarea actuala se adreseaza altei structuri asupra careia poate avea impact maxim.