Ce este homeopatia

Pentru aceia dintre dvs. care se supun pentru prima data unei consultatii homeopate, experienta poate parea putin ciudata: medicul homeopat pune foarte multe intrebari, la unele dintre ele nici macar nu puteti raspunde fara un timp prealabil de gandire desi toate au un singur subiect: dumneavoastra. Pe ce parte dormiti?Ce anotimp preferati?Va place ploaia?Sunteti friguros?Ce visati?etc. in afara de multe altele care privesc nu doar boala dar si viata dvs.personala.
In plus, medicul va solicita un timp pentru “analiza cazului”iar reteta prescrisa nu seamana cu cea cu care sunteti obisnuiti.Medicamentele se numesc “remedii”iar forma lor este neobisnuita:tubulete ce contin granule dulci ce se pun sub limba.Nu aveti voie sa atingeti granulele direct cu mana, nici sa le tineti langa parfumuri sau substante aromate, nici sa consumati in timpul tratamentului produse ce contin substante mentolate (drajeuri, guma) si nici macar sa folositi pasta de dinti mentolata.
Sa incercam sa descifram unele dintre principiile de baza ale acestei medicini cu rezultate spectaculoase, in speranta ca homeopatia nu va mai parea o practica "magica” ci vom intelege principiile stiintifice pe care se intemeiaza.
Hippocrate, parintele medicinei, a descris doua metode de vindecare a omului bolnav:

1.prin contrarii
2.prin similaritate

   Medicina pe care o cunoastem cu totii astazi, numita si medicina allopata, este medicina care vindeca prin contrarii., marea majoritate a claselor de medicamente fiind concepute pentru a suprima un simptom: anti-tusive, anti-inflamatoare, anti-piretice, anti-alergice etc. In acest fel actioneaza , de exemplu, un antiacid care se administreaza in cazul unei hipersecretii acide gastrice: baza neutralizeaza acidul. Antialgicele functioneaza dupa acelasi principiu (cresterea pragului de perceptie a durerii scade intensitatea acesteia, fara a inlatura cauza reala a acesteia). Medicina allopata are la baza ideea reducerii sau inlaturarii simptomelor de boala prin administrarea unor substante care le neutralizeaza.
   Homeopatia este medicina care vindeca prin similaritate. Principiul similitudinii este ilustrat de proverbul “cui pe cui se scoate”.
   Desi enuntat cu multa vreme inainte de catre Hippocrate, acest principiu a fost “redescoperit” si pus in practica mult mai tarziu de catre un reputat medic german Samuel Hanemann, considerat ulterior “parintele homeopatiei”.
   Nemultumit de rezultatele temporare si limitate ale medicinei allopate, Hanemann a renuntat pentru o vreme la practicarea medicinei, hotarare ce a fost intarita de neputinta de a-si vindeca prin aceasta metoda propriul copil atins de boala.A preferat sa-si castige traiul prin traducerea unor carti medicale (vorbea fluent latina, greaca, engleza, franceza si araba) , a preferat saracia bogatiei doar pentru a nu se mai conforma unui sistem “ale carui greseli si incertitudini il dezgustau”. Traducand un tratat de farmacologie, Hanneman a observat ca simptomele descrise in cazul intoxicatiei cu chinina, substanta utilizata pentru vindecarea malariei, erau uimitor de asemanatoare cu cele ale malariei insasi, boala pentru care era administrata. Aceasta revelatie a fost fundamentata de ani indelungati de cercetari efectuate uneori chiar asupra sa, prin administrarea de diferite substante si studierea simptomelor pe care le produceau in organismul sanatos. Dupa multiple experiente de acest fel, Hanemann a enuntat principiul de baza al homeopatiei:
“Substanta care produce anumite simptome la omul sanatos, vindeca aceleasi simptome la omul bolnav”.
Incercand sa scada la minim reactiile adverse ale medicamentelor pe care le administra dupa principiul similitudinii, el a scazut din ce in ce mai mult dozele prin diluarea substantei active de mai multe ori, remarcand insa reducerea efectului terapeutic odata cu cea a reactiilor secundare.
   In acest moment, Hanemann, folosind probabil cunostiintele sale de chimie (cat si pe cele de alchimie?!...), a inceput sa execute o serie de agitari viguroase ale unei solutii diluate si a observat ca prelucrarea de acest fel creste foarte mult efectul terapeutic al substantei, in ciuda dilutiei sale mari. La fiecare dilutie, solutia obtinuta era agitata din nou astfel incat, cu cat substanta era mai diluata, cu atat in procesul prepararii sale ea trecea de mai multe ori prin procesul de agitare, denumit ulterior “dinamizare”, crescand in consecinta si “puterea” terapeutica a acelei substante. In acest fel a fost rezolvata o problema ce preocupase de multe secole gandirea medicala:efectele adverse ale medicamentelor.
   Explicatia acestui fenomen o reprezinta eliberarea energiei de la nivel atomic. Materia, asa cum a demonstrat si Einstein, este de fapt energie sublimata, energie ce poate fi eliberata si valorificata. In homeopatie ea este utilizata in scop terapeutic. Mecanismul exact prin care procesul de diluare combinat cu acela al agitarii determina amplificarea energiei moleculare a dilutiei dupa frecventa moleculei dizolvate nu este pe deplin elucidat. Exista diferite ipoteze cum ar fi cea a fenomenului de rezonanta sau cea a “memoriei apei”, care au trezit interesul oamenilor de stiinta dar au nascut si extrem de multe controverse. Principalul argument al detractorilor homeopatiei este acela al dilutiei extrem de mari al solutiilor folosite (ca o picatura intr-un ocean), astfel incat, conform numarului lui Avogadro, solutia nu mai contine nici macar o molecula din substanta initiala. Numai ca aceste solutii nu actioneaza “chimic” in organism, ci “fizic”. Curentul electric de exemplu, desi nu transmite nici o molecula de substanta, are efecte extrem de puternice asupra organismelor vii. In mod similar, o bomba genereaza efecte devastatoare intr-un spatiu urias, in ciuda marimii sale, prin efectele fizice pe care le declanseaza. In acest fel actioneaza si dilutiile homeopate, denumite “remedii”.
   In ceea ce priveste mecanismul imbolnavirilor, medicina homeopata considera ca nu microbul sau virusul este la originea bolii ci cresterea susceptibilitatii, “slabirea” organismului, scaderea nivelului sau energetic determina predispozitia organismului catre boala. Asa se explica faptul ca nu toti oamenii care au venit in contact cu un microorganism fac boala respectiva. In practica homeopata, se urmareste nu distrugerea agentilor patogeni (ca in medicina allopata) ci aducerea organismului in acea stare care sa nu permita grefarea sau inmultirea acestora. Administrarea remediilor homeopate, a acestor “granule de energie”, restabileste nivelul energetic al oganismului dereglat care poate invinge astfel boala.
   In plus, simptomele unui bolnav sunt privite de catre medicina homeopata ca incercari ale organismului de a se vindeca sau de a semnala o suferinta si in aceasta calitate ele au o importanta foarte mare in recunoasterea si tratarea bolnavului, spre deosebire de medicina allopata care priveste simptomele ca pe niste perturbari ale organismului ce trebuiesc suprimate.Asa se explica anamneza riguroasa la care este supus pacientul care se adreseaza homeopatiei.
   Totalitatea simptomelor si a caracteristicilor personale creaza imaginea unui organism dereglat care trebuie suprapusa ulterior peste imaginea data de totalitatea simptomelor
pe care le produce un remediu intr-un organism sanatos.Acest remediu, dinamizat dupa metoda redata succint mai sus, are capacitatea de a vindeca pacientul.
   Misiunea medicului homeopat este destul de dificila din moment ce trebuie sa aleaga unul din cele peste 30 000 de remedii cunoscute la ora actuala care se suprapune cel mai bine peste simptomatologia pacientului, incluzand-o si pe cea psihica.
In acest context, sublinim faptul ca homeopatia este medicina care vindeca dupa principiul “exista bolnavi si nu boli”, enuntat de altfel tot de catre Hippocrate, fiecare organism fiind privit ca un tot unitar si vindecat ca atare (nu doar organul care sufera).
    Principiile expuse reprezinta doar o trecere in revista, succinta, a “filozofiei” pe care se bazeaza aceasta uluitoare medicina care este homeopatia. In ceea ce priveste veridicitatea lor, rezultatele spectaculoase obtinute de catre homeopatie in tratarea unor boli chiar cronice, nevindecate inca de medicina allopata, sunt cel mai bun argument.